Calator prin Romania

Road Grand Tour 2017 Drumul Vinului sau de ce nu m-am apucat de sah !

Au trecut aproape 9 luni(Da m-am nascut a doua oara) de cand m-am urcat pentru prima oara pe cursiera , iubesc ciclismul de sosea de aproape 15 ani ,dar curajul de a urca pe o curisera si a pedala intr-un grup mare de oameni l-am prins de curand .
Aveam o singura dorinta sa incerc marea cu degetul si sa particip la etapele din Road Grand Tour cel mai frumos concurs de soasea de la noi din tara organizat de Alex Ciocan .

Din Ianuarie aveam la activ doar vreao 500 km pedalati mai mult plat decat catarari cu mult vant si frig la bord .
Asa ca in dimineata zilei de 09 aprilie ma urc la volan cu o gripa grava si o tuse care nu se potolea nici macar cu antibiotice spre Boldesti-Scaieni Crama Seciu startul si finish-ul primei etape.

 

La start ajung cu vreo ora mai devreme perfect pentru o incalzire usoara , nu ma urcasem pe bicicleta de vreo saptamana din cauza gripei , asa ca de incalzire cobor pana la borna de 300 de metri  si iau panta in piept , dupa 50 de metri mi-am zis ce naiba fac eu aici ???

Se anunta startul ,se va pleca de pe plat pentru a nu avea parte de accidentari nedorite , asa ca pana jos fiecare ajunge cum poate ….

Se pleaca dupa 300 de metri de la statrtul tehnic plutonul deja era facut bucati ,raman alaturi de cativa ciclisti si incercam sa ne organizam , dupa vreo 5 km viram a doua oara la dreapta si ne intilnim cu prietenul nostru vantul de fata ,aici mi-am zis “gata s-a terminat smecheria” pana in Boldesti am tras ,ca nebunii pana la inceputul catarari unde micul pluton efectiv a explodat fiecare pentru el ,3 km de catarare sustinuta cu o panta medie de 6 % ce culmineaza cu “The Wall”  – ultimii 300 de m catre Casa Seciu cu un gradient de aproximativ 10%.

 

Dragi prieteni dupa prima catarare mi-am zis ca ma puteam apuca de orice altceva……de sah ,de baut bere la terasa nu puteam sta eu linistit acasa sa privesc ciclismul doar pe Eurosport ,dar in nici un caz de ciclism de sosea .simteam ca pur si simplu muschi imi iau foc si picioarele nu ma asculta . Gata prima tura urmeza  o coborare de vreo 9 km perfecta pentru relaxarea si revenirea picioarelor ,dar stai ca nu este chiar asa ,se fuge si se fuge foarte tare viteze de 50-70 km pe ora ,efectiv nu este timp de odihna , imi ziceam daca ma imprasti pe aici pe jos asta e gata cu mine.Spre mirarea mea mi-am controlat bine instinctul de supravietuire si franele si totul a fost ok , primul viraj la dreapta se incearca o regrupare sau  formarea unui mic grup incercam sa tragem tare pana la al doilea viraj la dreapta unde vantul de fata ne primeste cu bratele deschise , pana in Boldesti tragem fiecare cum putem ,sunt pe cale sa incep a  doua trecere peste catararea de la Seciu.

Acum stiam la ce sa ma astept asa ca intru cat pot de usor in ea si pedalez regulat fara a forta ritmul deja se simte oboseala dar usor usor ajung sus fara pic de apa in bidioane , la o suta de metri de finish aveam ceva suport trehnic (sotia Alina care imi suporta toate nebuniile si doi prieteni )si strig cat mai pot de tare  nici voce nu cred ca mai aveam in acel moment ….“ISOTONIC” reusesc sa prind o sticla  trec peste linia de finish si  intru in ultima tura de circuit ,coborarea de data asta a fost fullgas si cand sa iau si eu o gura de apa  vad bidonul cum se  face al dracu si imi zice:” -Eu raman aici!”  pana la finish numai am nimic dacat vant si aer rece  ,pe coborare ori am prin eu ceva curaj  ori asteptam sa termim mai repede acesta cursa  ,9 km nu m-am gandit efectiv la nimic eram blank  nu stiu si nu imi aduc aminte cand a fost primul viraj la dreapta ,dar daca am putut sa scriu azi aici inseamna ca l-am luat bine.

Gata sunt pe plat numai vad pe nimeni in jurul meu sunt singur pe drumurile atat de frumoase ale prahovei ,pedalez ,dar deja numai pot tine un ritm bun vad la o distanta de cateva sute de metri un grup nu am reusit sa ii prind oricat m-am chinuit Urmeaza al doilea viraj la dreapta direct in vant ,un vant nebun fiind singur aici l-am luat pe tot din plin nu imi doream decat sa scap de acest “cosmar”.Ajung in oras si intru in ultima catarare spre Seciu cu rezervorul gol fara apa si fara puteri deja vad oameni care urca pe langa bicicleta ,incerc si eu sa ma dau jos de pe ea si reusesc ,vreau macar 1 metru sa merg pe langa ea asa cum ai iesi cu prietena la promenada intr-o dupa-masa de duminica…..mare greseala am facut panta de 10% oboseala acumulata au facut atat de grea urcarea inapoi in sa si prinderea pedalelor incat mi-am zis ca numai fac in viata mea sa ceva mai bine fara „prietena” trag singur,crampele isi fac simtita prezenta imi ard efectiv picioarele inca 2km pana la finish se vede este undeva sus ,dar degeaba numai am puterea si forta de a pedala pana acolo ,e greu poate cel mai greu kilometru din viata mea de ciclist(Paltinis-ul si al lui King of the mountain imi  pare in acest moment joaca de copil).

GATA am scapat ,am terminat tura scurta de 62 km m-am dat jos de pe bicicleta am simtit ca pamantul se misca sub mine ,numai ma tineam efectiv pe ele ,am baut o Cola fara a rasufla macar o clipa.
M-am bucurat ca am reusit sa termin cursa , in starea in care eram ,poate ma simteam mai bine daca eram perfect sanatos ,poate scoteam un timp mai bun , poate pe ultimul tur de circuit nu pedalam singur.
Am invatat ceva in aceasta etapa de RGT ,am primit confirmarea: Ciclismul de sosea este cel mai greu si frumos sport .
Ne vedem la Sinaia ,urmatoarea etapa de RGT la care particip si are si un nume predestinat pentru durere “Infernul Muntelui”

Cezar