Calator prin Romania

Cetatea Poenari -istorie si legenda

Cunoscuta si sub denumirile de “Cetatea lui Vlad Tepes ” sau “Cetatea lui Negru Voda ” fortificatia de la Poenari ,care in perioada existentei sale a fost folosita ca loc de adapostire a domnului si a visteriei tarii ,dar si de intemnitare a boierilor vinovati de “hiclenie”(tradare), fost construita de domnii Tarii Romanesti in doua etape .
In prima jumatate a sec. al XIV-lea a fost ridicat turnul patrat ,cu laturile in exterior , de 8,50 X 8,15 m si in interior de 4,60 X 4,30 , ulterior , cel tarziu in a doua jumatatea a sec. XV-lea ,cetatea a fost extinsa cu o curte lunga de aproape 60 m si lata de 10-15m ,care inconjoara turnul initial devenit donjon ,flancata de trei turnuri semicirculare ,adosate laturi sudice.

Aceasta etapa de extindere a fortificatiei ,lucrare atribuita domnului Vlad Tepes a fost consemnata si de catre cronicarul Radu Popescu , potrivit caruia, spre a-I pedepsi pe targovisteni “ca facuse unui frate al Vladului Voda un necaz”, domnul “au trimis slujatori si in zioa de Paste lovindu-I, au prins si pe barbati si pa mueri si feciorii si fetele, impodobiti fiind i-au dus la cetatea Poenari de au lucrat pana li s-au rupt hainele”.

Cedata in 1522 de Radu De La Afumati voievozilor Ardealului in schimbul posesiunilor transilvanene Vintul de Jos si Vurparul , Cetatea Poenari a revenit Tarii Romanesti , dupa moartea acestui domn (1529), incetandu-si activitatea in a doua jumatate a sec.XVI, dupa care a inceput ruinarea ei.

Rolul cetatii a fost de a asigura refugiu pentru domnitor si de a adaposti o mica garnizoana (5-7 osteni).Din punct de vedere arhitectonic , turnul central prezinta influente transilvane , iar zidurile influente byzantine.Tehnica de constructie are echivalente balcanice , atat in cea ce priveste piatra folosita cat si compozitia mortarului. Fundatia din prima jumatate a zidului este construita din piatra , pentru rezistenta si durabilitate , iar partea superioara a fost facuta din caramida, pentru a nu produce aschii la loviturile de artilerie..Avand in vedere ca singurul asediu cunoscut este cel al ostilor turcesti din vara lui 1462 ,am putea data aceste refaceri in timpul domniei lui Radu cel Frumos , fratele lui Vlad Tepes .
In urma cutremului din 1915 portiunea nordica a zidului se prabuseste impreuna cu stanca pe care se sprijinea .Actuala restaurare dateaza din 1972 .

Sursa :Consiliul Judetean Arges / Muzeul Judetean Arges

Lasa un comentariu...