Calator prin Romania

Castelul Bánffy

Castelul Bánffy de la Bontida este un ansamblu arhitectonic construit de familia Bánffy în comuna Bontida, judetul Cluj. Nucleul complexului de edificii este renascentist, extinderile ulterioare au fost facute în secolul al XVIII-lea în stil baroc, iar în secolul al XIX-lea în stil romantic (inclusiv galeria neogotic? de la 1890). Ansamblul se afla în prezent în proces de restaurare.


Domeniul de la Bontida a fost donat familiei Bánffy de catre regele Sigismund de Luxemburg în anul 1387. Se banuieste ca pe acest loc a existat o resedinta nobiliara înca din secolul al XIV-lea, iar constructia la castel a început în 1437, când baronul Bánffy a primit din partea regelui Albert permisiunea de a-si ridica o cetate, si a fost finalizata în 1543. Prima atestare documentare a castelului dateaza însa din secolul XVII, când, potrivit unui raport militar (1680), exista un sistem de fortificatii care înconjura conacul. Stilurile cele mai vizibile în structura ansamblului sunt cel renascentist si cel baroc.


Dionisie Bánffy (1638-1674), comite de Dabâca si Cluj si consilier al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I, a fost cel care a initiat constructia ansamblului la aceste dimensiuni, sub controlul arhitectului italian Agostino Serena. Aceasta prima cladire a fost proiectata ca un ansamblu fortificat, cu bastioane în cele 4 colturi, un turn înalt la intrare si o gradina dispusa în sudul ansamblului.


Mostenitorul sau, Dionisie Bánffy al II-lea, a initiat reconstructia castelului, începând din 1745 în stil baroc austriac, dupa planurile arhitectului vienez Joseph Emanuel Fischer von Erlach. În prima faza reconstructia s-a concentrat asupra curtii de onoare din fata cladirii portii, inspirându-se din arhitectura baroca vieneza au fost create noi cladiri: manejul, grajdul, remiza si locuintele servitorilor. Tot el a dat o noua forma castelului, sub forma a doua aripi asezate în pozitia literei U. Acum va fi creat si parcul de agrement de pe malul Somesului (proiectat de Johann Christian Erass), în acelasi stil baroc, cu alei, lac, statui si fântâni arteziene.


Urmatorul descendent Bánffy, József Bánffy, va demola în 1820 turnul de poarta, din materialul rezultat fiind ridicata o moara de apa, pusa la dispozitia satenilor. Tot la dispozitia sa, în 1850 arhitectul Anton Kagerbauer a ridicat o noua aripa a cladirii, perpendicular pe latura sudica a incintei castelului, totodata remodelând parcul prin redefinirea formelor sobre baroce cu altele mai libere, romantice, specific englezesti.
Tot în secolul XVII sculptorul Johann Nachtigall a transpus „Metamorfoza” de Ovidiu în grandioase statui de piatra care decorau poarta.

În anul 1944 trupele germane i-au evacuat pe proprietari, pentru a folosi castelul ca spital militar. Imobilul a fost serios afectat la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, când trupele germane aflate în retragere, au atacat, jefuit si incendiat întreg ansamblul. A fost distrus întreg mobilierul, pinacoteca, bine-cunoscuta galerie de portrete si biblioteca. Baronul Nicolae (Miklós) Bánffy, proprietarul castelului la acel moment si ultimul proprietar al castelului, initiase o negociere a Ungariei cu România pentru ca ambele state sa schimbe tabara si sa întoarca armele împotriva Germaniei, devastarea castelului se presupune a fi o actiune de vendeta a guvernului german la adresa baronului. O parte din statuile parcul baroc de odinioara sunt pastrate la Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca.

  1. Madalina spune:

    Frumos…Felicitari Cezar pt scurta trecere prin istorie!Tine-o tot asa!:)

Lasa un comentariu...